Atunci când se vorbește despre SEO, majoritatea marketerilor din mediul online se gândesc automat la link building și la crearea de conținut relevant pentru site-urile lor. Nu că ar fi ceva greșit, doar că mulți se focusează doar pe aceste direcții și ignoră aproape complet partea tehnică ce ține de SEO. În acest mod magazine online ce investesc bugete impresionante în campanii de PR și linkbuilding nu reușesc să ajungă în topul primelor rezultate din Google pentru că diverși factori blochează sau îngreunează indexarea.
Astfel, erori precum conținutul duplicat, folosirea incorectă a atributului canonical, erori de paginație, URL-uri 404, redirecționări incorecte etc pot duce la o scădere drastică a traficului organic și, implicit, a vânzărilor.
Cele mai multe erori de indexare apar, de regulă, atunci când un site își schimbă platforma sau își reorganizează structura de categorii și subcategorii. Atunci când se realizează o astfel de migrare, cea mai des întâlnită problemă este cea legată de redirecționări, și anume de managementul redirecționărilor și de modul în care acestea sunt realizate sau, și mai grav, de modul în care nu sunt realizate.
Așa că în cele ce urmează vom trece în revistă cele mai întâlnite greșeli de redirecționare a URL-urilor și vom vedea cum și de ce erorile de redirecționare impactează vizibilitatea în Google.
1. Neredirecționarea URL-urilor 404
Atunci când conținutul (articole, produse, categorii, pagini de servicii) își schimbă adresa la care poate fi accesat, URL-ul vechi trebuie redirecționat către cel nou pentru ca pagina să nu piardă autoritatea acumulată până atunci. În cazul în care URL-urile vechi nu sunt redirecționate către cele noi, acestea vor deveni 404 (subiect despre care am vorbit pe larg într-un articol anterior) și toate backlink-urile acumulate, împreună cu pozițiile din Google vor dispărea, aspect care poate duce la o scădere bruscă a traficului organic.
Exemplu:
În imaginea de mai jos putem vedea cum traficul organic al unui magazin online a scăzut în doar două zile de la aproximativ 750 vizite la 350 după ce s-a schimbat structura URL-urilor de categorie fără ca acestea să fie redirecționate.
2. Meta refresh
Prin meta redirect, o pagină este redirecționată către o alta după un anumit număr de secunde. Acest tip de redirect este folosit mai ales în cadrul paginilor 404, redirecționarea fiind efectuată, de regulă, spre homepage. Scopul acestui tip de redirect este de a îmbunătăți experiența utilizatorului, însă este discutabil în ce măsură redirectul prin meta refresh contribuie la acest lucru. Cert este însă că motoarele de căutare, atunci când intră pe o pagină 404 redirecționată prin meta refresh, vor citi status code-ul inițial și o vor trata ca atare.
3. Redirect 302
Există mai multe tipuri de redirect: 301 (permanente), 302 și 307 (temporare) și meta refresh (despre care am vorbit în paragraful anterior).
Redirecționările 302 sunt întâlnite îndeosebi atunci când se scriu reguli de redirect la nivel de platformă (de la www la non-www și invers, de la http la https etc). În jurul acestui tip de redirect s-a iscat o controversă aprinsă între cei care susțin că prin 302 nu se transmite autoritatea paginii redirecționate și cei care susțin contrariul. Indiferent de cine iese câștigător din această dispută, cel mai sigur este să se folosească redirecționările 301, aceasta fiind și recomandarea Google.
4. Redirect chain
Atunci când URL-ul A este redirecționat spre B, care la rândul său este redirecționat spre C, care și acesta este redirecționat către URL-ul D, avem de-a face cu o redirecționare în lanț (redirect chain). Acum câțiva ani, Matt Cutts, fostul șef al diviziei de web spam de la Google, declara că după 4 sau 5 redirecționări în lanț șansele ca Google Bot să urmărească redirecționarea respectivă și să indexeze URL-ul final tind spre zero.
Deci, ideal este ca redirecționarea să se efectueze dintr-o singură bucată, dar dacă nu este posibil acest lucru se recomandă să se folosească două sau maxim trei redirecționări în lanț.
5. Redirect loop
Dacă URL-ul A este redirecționat spre B, iar acesta este redirecționat din nou spre A avem de-a face cu o redirecționare infinită (redirect loop). De obicei, atunci când întâlnește o pagină cu redirect loop, browser-ul afișează o eroare de tipul “Error 310 net::ERR_TOO_MANY_REDIRECTS):there were too many redirects”.
Tot redirect loop avem avem și atunci când URL-ul A este redirecționat spre URL-ul B, iar acesta are un tag canonical către primul URL.
Atunci când întâlnește un redirect loop, Google Bot devine confuz și de regulă refuză să mai indexeze URL-urile respective.
6. Redirect către un URL canonicalizat
O altă greșeală de redirecționare care dă mari bătăi de cap SEO-iștilor este cea în care se efectuează redirecționare către un URL care are implementat tag-ul canonical către un alt URL. Concret, este vorba despre cazul în care URL-ul A este redirecționat spre URL-ul B, care are implementat atributul canonical spre URL-ul C.
Odată depistată, această eroare poate fi remediată foarte simplu prin redirecționarea URL-ului A direct spre URL-ul C.
7. Bulk redirect către home page
Pentru a rezolva problema paginilor 404, unii webmasteri mai comozi din fire aleg să nu-și mai piardă timpul cu listele de redirect și redirecționează toate paginile, fie că vorbim de categorie sau produs, către homepage. Acest tip de redirect este văzut de Google ca soft 404 și de cele mai multe ori nu este luat în considerare.
8. Utilizarea URL-urilor redirecționate în meniul de navigare
Atunci când un URL este redirecționat către un altul, se pierde un anumit procent din autoritatea paginii vechi (în jur de 10%). De aceea, este important ca în meniul de navigare să se regăsească doar URL-uri cu status code 200.
În cazul în care un URL a fost redirecțonat 301 către un altul, cel vechi trebuie înlocuit cu cel nou atât în meniul de navigare, cât și în cazul celorlalte legături interne.
9. Redirect către o pagină 404
Nu este suficient ca o pagină să fie redirecționată spre o altă pagină. Este nevoie ca pagina spre care este redirecționată să aibă status code 200, adică sa fie live. Redirecționările către o pagină 404 pot înșela ușor vigilența unui webmaster, întrucât tool-urile de verificare afișează status code-ul inițial (301). De aceea, se recomandă ca atunci când se verifică un URL, verificarea să se termine abia atunci când URL-ul respectiv returnează un status code final (ex: 200 sau 404).
10. Redirect către o pagină irelevantă
Pagina către care este redirecționat vechiul URL nu trebuie să aibă doar status code 200, ci trebuie, de asemenea, să fie și relevantă pentru utilizator, adică trebuie să fie o pagină corespondentă. Dacă, de exemplu, avem un magazin online de electrocasnice, și redirecționăm categoria de frigidere din site-ul vechi spre categoria de aspiratoare din site-ul nou riscăm cel puțin două lucruri: Google să nu țină cont de redirecționarea noastră și utilizatorul să părăsească imediat site-ul, contribuind la mărirea bounce rate-ului.
11. Prea multe redirecționări
Dacă URL-urile 404 nu sunt redirecționate, nu este bine pentru că se pierde din traficul organic. Dar dacă spre un singur URL sunt redirecționate 10.000 de URL-uri? Din nou nu este bine, întrucât redirecționările în număr mare măresc viteza de încărcare a site-ului. De aceea, este recomandat să se redirecționeze doar URL-urile importante din site (cele care au acumulat backlink-uri, poziții în SERP și vizite), în vreme ce URL-urile neimportante pot rămâne 404.